Mă trezesc solicitat să merg cu copilul să își ia “costum” pentru ceva eveniment de familie.
Nu știu de ce eu, că e o problemă de gender aici, da-n fine, tot trebuia să îmi iau și eu niste trențe așa că , bine, mă, mergem. Sâmbătă.
Rezolvăm repede problema la municipiu, eu mai aveam in plan să mă și tund, dacă tot mă aflu în România, și să cumpăr o cutie poștală, revin eu cu asta. Sau măcar una din două.
Copilul avea un pic alte idei.
-Tati , nu mergem la terasa aia cu limonadă, mai vorbim și noi…
Hmm. Aștept să aud asta de ceva vreme. Dar nu e momentul.
-Ca trebuie să mă tund , că nu avem timp, că pe urmă trebuie să ajung până la Drăgășani să o luăm pe bunica ta. Că. Niciodată parcă nu am timp.
-Te tunzi în Anglia.
–NU.
O văd așa un pic inspre dezamăgită.
Bine, mă , hai. Hai la terasă. Hai că vedem noi cum o scoatem la cap. Că e mai important decât să mă tund eu.
