Ultima cu Bulgaria, prețuri și câteva puncte de reper

Luați bilete pentru la anu’, că poate cumpăr ceva acolo, să facă și buzunarul meu ceva profit și astea.

Sau poate nu, și atunci mai bine nu mergeți, că mă deranjează aglomerația, uneori mai mult decât orice.

E bun de citit o carte pe șezlong, ca în poza din feat. În poza din feat e un telefon, dar mă-nțelegeți voi; instagramul e tot o carte, cu poze – un fel de Playboy fără sfârcuri și labii.

Am zis de costul șezlongurilor.

Sejurul a costat circa 1450 de euro 8 nopți, fără mese incluse.

Legat de care:

Am mâncat la 4 terase din zonă. Una era fostul restaurant AI de la recepție, care acum e afacere privată separată de complexul cu cazare.

E singurul care servește mic dejun, nu mai știu prețuri, dar o dată am fost acolo pentru mic dejunul ăla, nu merită nici cafeaua nici nimic.

Langă complex, pe stradă se află o cherhana unde seara au muzică bulgărească live.

Am fost la vreo două prânzuri – aveau ciorbe BUNE. Și relativ ieftin.

La celelalte două restaurante, la unul aveau cafea bună ( la altul nu știu că am mers doar seara) și muzică live – am prins o tanti care cânta romanțe în grecește și bulgărește și un tip care cânta ceva ce păreau manele în bulgărește.

Și mai aveau creveți ( King Prawns ) excepțional de buni și o salată cu calamar tot așa. În rest, acceptabil.

Celălalt restaurant, See Me Beach, era mai de fițe și la preț și la meniu, și venea lume cam cu mașini scumpe .

Unele feluri de mâncare erau bune și foarte bune, care se consumau mai des: gen vită, suprinzător de bună calitatea cărnii, bucătarul era setat pe un mod de a face friptura aia , indiferent cum o cereai – cred .

Unul din copii a mâncat de la un cap la altul cotlet de miel – băi, bun. Noi, restul am încercat mai multe, cum se vede prin pozele ăstea. Și ăla foarte bun. Și nu chiar ca in UK de scump, dar nici ieftin.

Corespondentul vostru în teritoriu a încercat toate prostiile, că alfel ce mai scriam pe blog, doar ca să ajung la concluzia știută, că nu te duci în pulă cu satelitul să comanzi ceva ce nu comandă nimeni – cum ar veni calcan la grătar – cel mai scump pește din meniu, că nu ia nimeni din alea, drept care carnea era învechită, destul de mult – mi-am luat țeapă cea mai țeapă, gen să plătești echivalentul a 30 de lire să mănânci pula pe băț.

la fel cu un filet de porc Durok. Porcul ăla e special, e negru, are un anume gust și miros apropiat de mistreț, ăsta era și mai special, și ăsta învechit peste măsură. Bile negre, un restaurant care se respectă nu ar trebui să facă din astea, dar totuși, e plaja dintr-un sat din Bulgaria, nu riviera franceză, iar pe de altă parte un client cu capul pe umeri ar trebui să fie mai atent la ce comandă, mai cere o recomandare de la chelner, mai ăstea. Dacă intrebi chelnerii oriunde, de obicei nu te pun să comanzi căcaturi, ălea ajung la clienții care știu ei mai bine. Ăia așa ca mine.

În general, aveau băuturi bune fără alcool – big win, in loc de big vin; limonade naturale, ceaiuri naturale cu arome, e mișto să vezi diversificarea asta, m-am saturat de epoca în care beam alcoolice că nimic altceva nu avea gust.

Sunt toți, absolut toți – doar in diferite grade – praf pe pizza. Am un copil care trăiește pentru pizza și a încercat peste tot. Bă, nu ai cu cine. Nu mergi la ăștia pentru așa ceva.

Încă trei:

• – la intrarea în complex au montat stație de încarcare auto – nu știu de care adaptoare merg, ce curenți de încărcare suportă, că eu n-am ce pune acolo. Dar am văzut la încărcat o Tesla S și un BMW i7.

• la plecare, un copil și-a uitat telefonul la baie. Ne-am întors după el, nu știu ce speranță mai avea copilul, eu mă gândeam clasic – suntem în Bulgaria, probabil că cine l-a găsit și-l însușește, e Android, se rezolvă ușor. Îl luase cineva, l-a dus la restaurant și l-am recuperat ușor. Nu toată Bulgaria e plină de hoți de mașini și de telefoane. La țară, oamenii sunt mai simpli.
• Legat de care, se plătește cu cardul, dar chelnerii ar prefera cash, pentru că bacșiș. Eu am plătit mai peste tot cu cardul și bacșiș cash, scos de la bancomat strict pentru asta.

Bonus track: E mișto când te cunoaște lumea, salut, ce mai faci, ai venit să bei cafeaua de dimineață din nou la noi? Deci două latte-uri?

Seara, după reglarea gustului și constatarea că nu mai au vin Bi Cycle de la frații Minkov, un vin alb de la Gavi? Sticla mică, plus una de apă plată, ceva salată de icre.

Am construit cu locul ăla o familiaritate și o intimitate care nu prea mi se întâmplă în vacanță. Dar ca un lache ce sunt, mi-am uitat cartea acasă și am citit ceva fantasy chinezesc de la copil.