O Franță mai radicală

Citeam articolul ăsta și am surâs puțin. Ministrul de interne, Gérald Darmanin , a demisionat că propunerea lui de lege a imigrației ( oarecum împotriva imigrației ) a eșuat în parlament, zic ei lamentabil cu 270 de voturi împotriva a 265.

Proiectul ălora avea niște lucruri care trebuia să ajute.

• Prevedeau crearea unor spații pentru azilanți în subordinea prefecturilor , spre deosebire de ghișeul unic curent precum și simplificarea unor proceduri de aplicare. Adică un pic de descentralizare ( nu e văzută de toți la fel) și debirocratizare.
• Cel mai important, prevedeau introducerea unor cote de aprobare a cererilor de azil ale imigranților naționale ( din câte știu Franța nu are așa ceva acum), care să reducă imigrația, restul deportați.
• Mai prevedeau înăsprirea condițiilor de oferire a rezidenței pe bază de drept de reîntregire a familiei – până acum era oferită dupa 18 luni de prezență în Franța și voiau s-o lungească la 24, plus restrângerea dreptului de a cere tipul ăsta de rezidență la părinții unui copil francez plus soțul / soția unui cetățean francez.
• Introducerea unui sistem de garanție de întoarcere ( sistem de cauțiune) pentru solicitanții de vize de studii.
• Introducerea unei amenzi pentru cei dovediți că locuiesc ilegal în Franța
• Condiționarea accesului la ajutoare sociale de rezidența pe o perioadă de minim 5 ani în Franța – asta sună direct a ”mu-ie lu’ Ra-pid!”.
• Un plan de protecție a străinilor care-s victimele traficului de persoane care se plâng că au fost traficați prin oferirea rezidenței temporare pe perioada investigației.

Legea a picat pentru că măsurile oarecum rezonabile , care trebuiau să IMBUNĂTĂȚEASCĂ întrucâtva situația din Franța ( e discutabil cât se poate îmbunătăți cu măsuri moderate, dar așa spune teoria) au fost văzute insuficiente și prea permisive de extrema dreaptă – aka băbătia de la Penis și prea severe pentru ăia care fac laba cu stânga care-s de părere că opiniile de susținere a legilor ( discursurile ) sunt xenofobe și rasiste.

Timp în care evident că nu se face nimic, doar se discută, iar imigranții și problemele create de incapacitatea de integrare nu-s puse pe pauză la fel ca legea.

Situație care alimentează și mai tare polarizarea.

Drept care francezii se pregătesc de posibilitatea să aibă o președintă boșoroagă și guristă de dreapta.

În 2022 mă gândeam la Zemmour, dar ăla era versiunea mai ‘telectuală și mai dublurafinată așa. E posibil că poșirca prinde mai bine și că la bază nici francezii nu mai păstrează eticheta și rafinamentul.