Au ieșit aseară unii în stradă să protesteze că nu se mai poate, fără violență împotriva femeilor și parlamentul a reacționat imediat.
Prost. Că proști avem în parlament. Au mărit pedepsele.
Nici nu mă uit cum cresc pedepsele. Nu că e rău, sau bine. E vag inutil, până la altceva.
Două intenții bune are legea asta:
Dacă victima este membru de familie, acțiunea penală poate fi pornită din oficiu, indiferent de existența sau retragerea plângerii.
Cea mai importantă schimbare este cea în care victima retrage plângerea. Chiar dacă victima retrage plângerea, asta nu înseamnă că este sfârșitul în care persoana e agresată. Astfel, legea a fost reglementată încât să fie la latitudinea procurorului dacă victima retrage sau nu plângerea.
Doar intenții și nu-s bune de nimic.
Problema stă în cuvintele ”poate” și ”la latitudinea”. OK , până acum procurorul se putea scuza, nu în cazul Teodorei, nu, cu faptul că ”păi victima și-a retras plângerea – evident la presiunea sau indolența autorităților, adică în deznădejde pentru orice soluționare efectivă.
Acuma legea le dă un pic de ”mână liberă”, dar nu obligație, dacă vor ( latitudine, posibilitate), să ancheteze.
Care-ați fost prin piață, și-au bătut joc de voi și v-au dat la muiță. Fie incompetent, fie ticălos, domnul Alexandru Nazare care a studiat SNSPA și Hertie School of Governance din Berlin v-a închis gura cu ceva făcut pe genunchi, adică la repezeală. Scoateți-l din parlament că e politruc.
Greșit. Nu așa se rezolvă problema.
45,000 de femei s-au plâns că au fost abuzate, câteva mii au protestat – foarte probabil nu cele abuzate, că-și luau boxul acasă, lol. Mortalitatea e mică, undeva între 20-25 mor pe an. 5.5 la mia de abuzuri, e mai mare șansa să faci copii dacă fuți cu prezervativ – merge. Vă faceți fiecare calcul de câte ori ați luat bătaie și cât mai aveți de trăit. În medie. Mă adresez femeilor.
Întrebarea e – la 45,000 de reclamații, câți condamnați au fost? Nu musai la închisoare. Din ălea cu un ordin de restricție temporar, sau permanent, cu sarcini de educație, de evaluări psihologice și ce mai e. Că de la numărul ăla la 45,000 fie recunoaștem ineficiență, fie pretindem că femile se vaită degeaba.
Iar dacă e vorba de ineficiență, pe legea curentă, nu e vorba de lungimea sau grosimea pedepsei, ci de normele de aplicare.
Dacă stai s-o gândești, numărul de plângeri e foarte mic. Aparent sunt 7.7 milioane de femei în România între 15 și 64 de ani, eu estimez pe la 6 milioane. Teoretic violențele se întâmplă în sub 1% din cazuri.
Fie asta, fie o parte din victime consideră că merită tratamentul , c-o fi și vina lor, sau nu au vreo speranță că se rezolvă ceva și suferă în tăcere, drept pentru care ori n-avem o problemă reală, or abordarea de tip potențiometru ( mărim pedepsele ) e lipsită de mare valoare.
Eu știu că e o minciună și că abuzurile încă în familiile de români sunt mai dese semnificativ de 1%. Din păcate. Muie Năzare, că ești un politruc, bă.
