Mi-a expirat un card.
De obicei le înlocuiau automat, de data asta nu. Mai bine, că oricum venea curierul, mă căuta, cum nu sunt sclavul lui, nu mă găsea, iar cum el e prea important să lase în cutia poștală nu se întâmpla nimic notabil. Bine, dacă era de la Cargus, doar zicea că m-a căutat și aștepta să-l sun eu și să-l caut, că așa-s ăștia, lucru care n-o să se întâmple vreodată așa că dracu știe ce urma să se întâmple cu cardul ăla.
Am fost io la bancă și le-am zis că vreau unul trimis la ei. Dar era cam devreme să îl cer atunci în sensul că n-aveam timp să mă întorc să-l ridic chiar imediat și mi-au recomandat să cer online.
Perfect, atâta că online poți cere cu livrare la adresă, lucru care ar fi perfect cu excepția faptului că trebuie să fiu personal la adresa aia când vine curierul și, repet, nu sunt genul.
Am sunat să le cer din call center. Mi-a răspuns Maria, m-a ghidat pe ”emitere card” – mi-a băgat textul standard, de două ori , și mi-a închis. De ce? De dracu.
Am intrat pe chat, că au support mai rapid acolo, n-au fost în stare să mă lămurească roboții, ocazie cu care vreau să spun că AI-urile pizdii sunt la fel de proști ca niște copii de 7-10 ani, zic copii normali, nu olimpici.
Bă, ING, dacă vă trimit copiii să-i angajați la relații clienții nu-i angajați, nu? Că n-aveți voie.
Supralicitez – dacă vine un adult, 18 ani, dar unul fără facultate, unul din ăla cu liceul pe pile și BAC-ul picat, nu-l angajați la relații cu clienții nu? Deși nu e așa de prost ca un AI.
Dar implementați AI-uri incompetente. Extraordinar.
Până la urmă am ajuns la un om care m-a lămurit, nu se poate.
Pot cere card cu livrare în ING Office, doar dacă merg personal în ING Office .
De ce? De dracu, ca să nu fac asta, presupun, dar am s-o fac.
Mui trieste.
Că să le dau evaluare. Le-am dat. O stea. Inutili.
