Copiii nu sunt acasă, așa că mai scriu una repede.
Dimineață, eram la coada la covrigi iar în fața mea era un gras.
Comandase covrigi, ii primise, vânzătoarea Apasă în lehamite ceva pe casa fiscala, ca avea unghiile cu minim 3 centimetri mai lungi decât degetele și se uita cumva pe lângă și prin gras la mine, sa comand.
Cum grasul ocupa aproape un metru liniar de la ghișeu iar eu nu stăteam în curul lui, că cine știe ce bășini trag grașii, îmi era greu sa comand fără sa urlu și nu îmi place sa urlu când vorbesc cu oamenii, așa că îmi așteptam rândul.
Aia se uita la mine, eu ma uit la gras, grasul la aia. Aia se uita la el și ii făcea oarecum semn din privire sa îmi facă loc sa comand, ala bagase de tot capul pe geam, eu dădeam din umeri și așteptăm să se deblocheze scena.
La care îl aud pe ala racnind de am tresărit și eu și vânzătoarea :
-Bonul fiscal!
Aia a bătut în graba restul de taste și i-a dat bonul.
Sfinte căcat, nu am mai auzit pe nimeni racnind așa pentru un bon fiscal! Tare.
Aia era încă speriată în timp ce îmi punea mie covrigii.
Mi-a dat punga și bătea în graba cifrele.
Eu am plecat și am auzit-o din spate cum zicea:
-Luați bonul.
Am zis ca pentru mine:
-Da-i-l grasului, în pula mea, ne bate pe amândoi…
