Asta e din ciclul lupul infinit.
Aseară când am plecat de la muncă scriam aci pe blog, la un articol de mai jos, un comentariu lung.
Asta în timp ce veneam spre casă cu metroul. Intr-un loc trebuie să schimb, că pe aceeași linie și în același sens circulă metrouri care merg către destinații diferite. Iar eu eram în ăla care nu prea merge la mine acasă.
M-am dat jos și m-am urcat în următorul care mergea tot în direcția proastă, abia celalalt ar fi urmat să-mi fie bun și văzusem asta, dar nu a contat, m-am urcat din automatism. Că eu scriam aci de zor, cufundat în litere până dincolo de urechi.
Zic, nu e bai, numai bine scriu aci răspunsul, cobor la următoarea, merg o stație înapoi și mai încerc o dată.
Vă dați seama că mi s-a mai întâmplat asta, nu e prima dată, așa că zis și făcut!
Mă dau jos iau o stație înapoi, văd că tocmai l-am pierdut pe cel care mergea în direcția mea, ma urc în următorul greșit , iau o stație înapoi…Stop. Zic, bag pula, am ciclat deja de două ori, trebuie să mă corectez, după care mă urc în următorul,cobor la urmatoarea, iau o stație înapoi ( deja a treia oară) , iar următorul s-a nimerit să fie în direcția bună. În rest, trenurile în direcția bună treceau cat repetam eu bucla.
Noroc că s-a întâmplat ceva cu metrorexul și s-au desincronizat trenurile, că altfel probabil că nici azi nu aș fi ajuns acasă.
Mulțumesc pe această cale conducerii Metrorex care nu are un program impecabil și permite și oamenilor cu Windowsul stricat să ajungă acasă.
