Nu vreau sa scriu aici despre faptul ca a fost alarma falsă de cataclism în București și, na, furtuna a dezamăgit prin neprezentare.
Plm, shit happens, banuiam că asta s-ar putea întâmpla, dar e bine oricum că a fost o avertizare, chiar dacă, din punctul meu de vedere, măsurile oficiale au fost nu exagerate cât nepotrivite.
E de înțeles, sub influența dezastrului recent;sufli și-n iaurt c-altfel pățăști.
Al’ceva vreau să zic. L-am sunat pe tata pe la 4 și jumătate ( el e la țară, nu are probleme de trafic, nu necesită acțiuni prea-n avans) să-i spun de furtună, deși cred că știa și el de la meteo, da-n fine. Ca să aflu că-l sunase și frate-meu mai înainte;plm, forecast, cod galben și avertizări. Și zice:
-Mda, mă duc să închid păsările, pare că se lasă furtuna, da’ cred că mă prinde fix când mă duc să iau vaca. Și sunt și gripat.
Au oră la care le dă drumul ciobanul – 7:00, niciun minut mai devreme dacă nu toarnă cu găleata sau dacă nu cumva apare un vulcan în jumătatea izlazului și-ncepe să scuipe foc.
Și-i zic.
-Păi du-te și ia-o acum, ca să nu te prindă ploaia.
Cumva logic. Mi se părea mie.
-Da, o să-l sun pe Mitică, să văd dacă vrea să le dea drumul mai devreme.
”Dacă vrea” ăsta e o chestie complicată. Că el bănuiesc că ar vrea să meargă mai devreme acasă. Dar dacă le dă drumul înainte de șapte și pe urmă e alarmă falsă și nu a început cataclisma, o cam belește cu sătenii, cum ar veni clienții, care și-așa-s puțini care mai au vaci.
Cum ar veni, dacă le dă drumul la vaci și pe urmă vine potopul – ”mulțumim, sărumâna, ești mare om!”, dacă nu vine nimic, cam ca în București, și dă drumul mai devreme la vaci, se lasă cu huiduieli. Ca în București. Da, e o paralelă vite-elevi. Ce, nu vă place, strâmbați din nas?
În fine, am închis, mi-am văzut de treabă și l-am sunat pe la 8, adică după furtună.
-Ce faci, ai luat vaca?
-Da, m-a prins furtuna când am plecat după ea.
-Păi la ce oră a început furtuna?
-Pe la 7 fără ceva.
-Păi n-ai zis că-l suni pe Mitică să le dea drumul?
-Pai nu le-a dat. Și pe urma m-a sunat el să vin să le iau ( n.m. care se duce primul, gen care e pe fază la caz de urgență d-asta, se ocupă și le duce pe toate acasă la restul vecinilor, deci nu chiar ca Bucureștenii), că-l prindea ploaia.
-Și a plouat rau? întreb circumspect.
-A plouat de nu se mai vedea nimic, cât a durat.
-Super, înseamnă că te-a făcut fleașcă.
-Nu, tată, că eu am combinizon de cauciuc. Lui T. îi luă vântul umbrela și-l udă până la piele.
He-he, nu știam că are combinizon d-ăla de ploaie, plm, eu și frate-meu îi facem cadouri de ziua lui tabletă, telefon, al dracului dacă ne-a trecut prin cap vreodata să-i luăm un d-ăla, că de tablete are nevoie. Și să vedeți de ce zic asta. Că de unde îl are? I l-a adus fină-său din Italia, eu nici nu știam că în țara aia plouă, darămite că au combinizoane, auzi.
Familia noastră cam știe ce e aia furtuna, dar mereu am tratat-o mai la mișto.
În ’65 ( parcă) tata mare a plecat după tata, care – umm, era cu vacile pe lunca Oltului , pe timpul unei furtuni, tot cam așa. Nu era meteo, nu erau prognoze, nici multe altele. Motiv pentru care și-a luat un trăznet între urechi, care l-a lăsat surd de amândouă și-n comă 1 lună, sau 3, nu mai țin minte.
Ai zice că ne-am învățat minte dar mai știu eu două ocazii când pe ai mei i-a făcut ploaia ciuciulete, de aproape i-a băgat în spital.
Pe mine m-a prins odată și m-am adăpostit într-un șant, sub niște tufe, de aproape m-a înecat. Eram copil, dar ca și acum credeam că umbrela e un scut care nu se-nspăimântează de…
Altă dată umblam cu o cadă de metal în spinare – nu mai știu de ce, motive obiective, evident, și-a trăznit undeva într-o antenă din apropiere – din fericire, altfel puteam să spun acum că sunt surd pe linie ereditară, însă ce știu e că descărcarea electrică a avut ceva influențe în jur că m-a electrocutat cada și m-am tăvălit puțin.
Poa’ să fie avertizare de ploaie cu câini și pisici, îmi iau frumos adidașii mei de pânză și, dacă-i vară, tot în tricou plec de-acasă și poate-poate îmi aduc aminte să iau umbrela, ca să aibe vântul ce să-mi rupă. Iarna îmi iau adidașii de piele.
Nici nu am combinizon de cauciuc și n-aș purta vreodată așa ceva, că e urât cu spume.
Sau cizme, cine dracului se încalță în cizme? Ăstea-s haine de mers la pește, nu de ieșit prin oraș gen.
Am un apartament la un etaj destul de sus și cam asta e singura măsură de precauție.
Și cam asta e. La un caz de cataclismă văd eu pe unde scot cămașa. Mă descurc, vorba aia . Cam cum m-a învățat tata și tata mare. Lol
Nu faceț’ ca noi.
