Drumul spre Son Bou

Varianta lungă.  Son Bou 🐂 –  fix așa,  ca bovina se pronunță,  nu vă sclifositi încercând să pronunțați mai strainez – este primul oraș (sat?) în care îmi petrec vacanța de anul ăsta.  Aia doar cu nevasta.  Un fel de Zanzibarul de anul trecut, dar pe gusturile și banii nevestei,  dar tot cu mare, tot cu plajă și cu alte chestii care-i plac și care nu sunt la botul calului cum mi-ar plăcea mie.

Mai întâi trebuie să ajungi acolo.  Zborul e partea simplă.  Luat prin agenție – The usual. 
Iberia își face treaba, zboruri low cost,  dacă iei “la business”, lol, îți dau un pahar de suc cu pulpă.  În pahar de sticlă,  pam-pam.
Se schimbă în Madrid sau în Barcelona.  Singura parte nașpa, în aeroportul din Madrid e că aia nu strigă boardingul.  Și e nașpa că aeroportul e mare. Dacă ți se schimbă poarta și nu stai cu ochii pe afișaj,  sau pe vreo aplicație o belești. Asta așa,  ca să știți. 
Aeroportul ăla e ditai, iar ei nu au un sistem audio de anunțat boardingul și “Last call for passenger Catalinx”, ca la nemți. 

Din aeroportul din Menorca ai două opțiuni  să ajungi unde ai nevoie. Poate trei.
Prima e simplă,  la botul calului. Taxi și costă circa 1.5Eur / km.
A treia, dacă o ai,  e vreun transfer de la hotel,  eu am avut-o la 16 Eur de persoană.
Era foarte bun, dar nu pe măsura zgârceniei mele.
De fapt problema a fost că am nimerit ziua aia cu ploaie ☔ și nor din tot anul, deci nailes plajă,  nicio grabă. 
Așa că de la ora 14:00 puteam pierde oricât pe drum.
A doua opțiune era autobuz, deci să fim eficienți.
Care autobuz erau două în cazul meu. Unul până în Mao, cel mai mare oraș al lor, un fel de capitală, și altul de acolo până în Son Bou, am zis.
TMSA, este site-ul vostru preferat dacă aveți nevoie de programul operatorului public de transport.
În fine, eu am aterizat la 14:00 și o sigură dată,  cu Wizzair la Dortmund, mi s-a mai întâmplat să merg pe jos de pe pistă în aeroport.

image

image

Treaba merge repede,  până la și un sfert eram afară cu bagajele ridicate, cautam autobuzul de Mao.  La și 30 a plecat. Biletul e ieftin ca braga: 2.75 Euro de căciulă pentru cam 10-15 km.  Ok, nu e atât de ieftin ca biletul de 785 Ratb Express,  3 lei jumătate,  dar deh, mergi în Mao, nu în București. 

image

Ăsta te lasă în autogara, numai bine să iei alte autobuze.
Eu am întrebat ceva șoferi despre ce și cum, că afișajul din autogara e la fel de prost ca ăla din autogările românești,  aproape inexistent, pula personal la informații.  Se afișează numele peronului și destinația finală pe o tabelă electronică,  dar ai un avans de circa 30 de minute în timp ce autobuzele au frecvență de o oră.  Deci, dacă pățești ca mine, stai o vreme ca prostul și nu ești sigur, dacă vine ceva spre unde ai tu treabă.
image

Site-ul de mai sus e de bază. 
Am așteptat, ghinionist,  cam 50 de minute,  timp în care am făcut o poză,  am mâncat un Sandwich bunicel la o speluncă – 3.5 EUR.

image

Curat orașul,  frumușel, merge de o vizită,  în treacăt, așa.
Programul  de transport se respectă în linii mari. În cazul meu a întârziat plecarea vreo 5 minute. Eram mulți mușterii cu bagaje de pus la cala.
Biletul costă 2.55 euro până în Son Bou,  iar autocarele sunt în condiții foarte bune, cu aer condiționat și centuri de siguranță . A știu, voi sunteți români,  nu vă pasă de asta, de fapt, am observat că nimănui nu-i pasă,  în fine, de aia vezi la știri – autocar răsturnat 20 de răniți și 10 morți. 

image

image

image

Aa, de ce să mergi în Son Bou? 
Vă explic în episodul următor. 

Send to Kindle

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.