Legată de guvernul care e pârât că pune bețe în roate legii care vrea să înăsprească pedepsele.
Pentru ce contează, proiectul de lege a fost fondat de o doamnă respectabilă profesional, deputat, fostă membră a USR.
Înțeleg proiectul de lege, ideea e una bună, e și la sentiment, probabil că are susținere populară, sau ar trebui să aibă. Dar guvernul, în viziunea mea și nu îmi arog titlul de curte constituțională, are dreptate aici și nu cred că blochează proiectul pentru că ”apără pedofilii”, chiar dacă indirect este și ăsta un aspect colateral – accept.
Partea cu creșeterea pedepselor în ani nu am s-o comentez, nu mă simt în măsură să judec obiectiv, nu cred că există termeni obiectivi generalizabili, tot ce știu e că dacă cineva mi-ar viola copilul, pula mea, orice pedeapsă apropiată de moartea după suferința în chinuri, mi s-ar părea un minim acceptabil și aș fi dispus să accept eu anumite pedepse pentru a beneficia de ceea ce numește răzbunare, retribuție, sau ”pound of flesh”.
Despre dacă-i corect așa ma abțin să am o părere, că implicațiile sunt complexe și e vorba și de riscurile de a clasa la viol alte tipuri de evenimente #metoo, care nu-s aceeași chestie, nici toate violurile nu-s la fel, deși sunt sigur că găsești femei să-ți spună că ”un viol e un viol” la fel cum ”un omor e un omor”.
Există o necesitate acută însă în a pedepsi infractorii care comit agresiuni sexuale, inclusiv împotriva minorilor, iar prin a-i pedepsi e vorba de faptul ca trec ca nepedepsiți fie prin sentințe cu suspendare, care pentru victime s-ar putea să fie departe de o consolare măcar, aparte de ideea de justiție sau compensare, sau pur și simplu prin prescrierea pedepselor.
Legat de suspendare, mecanismele legale curente implică mărirea minimului pedepsei peste limita la care unui judecător îi este permis să acorde o sentință cu suspendare, sau menționarea explicită în lege a obligativității execuției măcar a pedepsei minime, cum s-ar spune în Statele Unite- minimum mandatory sentence, care se bucură de o reputație pusă sub semnul întrebării. Ideea e că pedepsele și legile în vigoare trebuie să descurajeze încălcarea legii pentru oamenii care iau în calcul respectarea legii, dar și pentru cei care iau în calcul nerespectarea legii, fie în ideea că își calculează că nu vor fi prinși ( în timp util), fie că nu le pasă și, grosso-modo, o astfel de lege ar trebui să rezulte cu precădere măcar în două lucruri, preferabil trei.
- Scăderea ratei infracțunii pedepsite – adică mai puține violuri și abuzuri.
- Este elementar ca în cazul infracțiunilor care tot se vor întâmpla să nu scadă rata supraviețuirii victimelor, eventual să nu crească gradul de agresivitate.
- Ideal ar fi, pe cât posibil, ca o lege cu pedepse mai aspre sa evite ca erorile judiciare, care există tot timpul, să se reflecte în creșterea injusteții față de persoanele condamnate fiind nevinovate, în fapt.
De asta părerea mea este că, atât timp cât justiția este una defectă cu un grad mare de eroare, stabilirea pedepselor este de făcut cu atenție, nu cu sentiment și ură. Și da, guvernul are dreptate în ceea ce privește discriminările, explic punctul meu de vedere mai jos.
Guvernul a pus problema faptului că e discriminatoriu faptul că vrei să stabilești imposibilitatea prescrierii pedepsei pentru violul și actul sexual cu un minor.
Vârsta consimțământului sexual în România este 15 ani. Eu cred că ar trebui să fie 14, în anumite condiții, adică atunci când încetează a mai fi copil, supus desigur și acordului parinților ( a nu se confunda cu trimis copiii la futut, e vorba de consimțământul lor în primă instanță, dar și de o aprobare suplimentară, până la o vârstă), dar ăstea sunt detalii .
Ideea e că copilul are acum dreptul de a consimți actul sexual la 15 ani și totuși oferi posibilitatea pedepsirii actului sexual cu un minor ( nu pun în discuție aspectul clar al violului, ci actul sexual – se numește corupere de minori infracțiunea și are termeni destul de subiectivi) plus imposibilitatea prescrierii ei.
În primul rând, violul e viol ( stabilit mai sus) și deși și acolo se poate exploata situația și o persoană poate face pe victima, iar pentru asta legea trebuie să provizioneze posibilitatea erorii, dar sexul consimțit intră în cu totul categorie, poate exploata alte carențe și vulnerabilități personale și individuale, în cazul minorilor, și nu m-aș grăbi să identific vinovatul și să arunc cu pietre pe bază de criterii de vârstă , când vârsta presupusei victime e în ton cu maturitatea sexuală ( biologic vorbind), iar dezvoltarea intelectuală și emoțională e în zona aia periculoasă.
Modificarea articolului 153 din legea 286/2009 ar suna in felul ăsta ( subliniat textul nou).
Art. 153: Prescripţia răspunderii penale
(1) Prescripţia înlătură răspunderea penală.
(2) Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul:
a) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care au fost comise;
b) infracţiunilor prevăzute la art. 188 şi 189 şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei.
c) infractiunilor prevazute la articolul 218 și 220
Sunt interesat mai întâi de articolul 220. Nota mea e în italic
PARTEA II: PARTEA SPECIALĂ
TITLUL I: Infracţiuni contra persoanei
CAPITOLUL VIII: Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale
Art. 220: Actul sexual cu un minor
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(E legat de faptul că consimțământul se poate da la 15 ani)
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 15 şi 18 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi dacă:
a) minorul este membru de familie al majorului;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia deosebit de vulnerabilă a acestuia, ca urmare a unui handicap psihic sau fizic ori ca urmare a unei situaţii de dependenţă;
c) fapta a pus în pericol viaţa minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(4) Fapta prevăzută în alin. (1) şi (2) se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este membru de familie;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului;
c) fapta a pus în pericol viaţa minorului;
d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(5) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.
(6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1)-(4) se pedepseşte.
- La 14 ani nu mai ești copil, nu putem vorbi de pedofilie. Să faci pe cineva șantajabil toată viața pentru lipsa prescripției unei infracțiuni care include acordul victimei, că fără acord vorbim de viol – e cam mult.
- Și la viol lipsa prescrierii e o problemă de potențial șantaj, gen #metoo, m-am gândit peste 20 de ani că am fost violat/ă , eventual de o persoană potentată social, economic, pe care vreau să o distrug acuma. Aha, ok, dar nu vrei tu să sugi un pic și pula, eventual încă o dată? E cam târziu pentru nevoia de răzbunare, uite că ai supraviețuit OK. Sunt total de acord pentru cazurile în care a survenit moartea victimei, sau sănătatea mintală și fizică au fost impactate pe termen lung. Pentru că acolo abuzul și efectul lui sunt dovedite/ dovedibile, se pune doar problema de a găsi făptașul.
Guvernul zice că e o problemă de ”discriminare” – inechitate era cuvantul potrivit, dar ce să le ceri ălora, pentru că alte infracțiuni similare – cum ar fi proxenetismul ( mi se pare mai grav decât violul, sau intră la aspecte comerciale se mediază pe legea comerțului, lol? ) au termen de prescriere.
Și are dreptate, dacă nu pun ei problema asta legea poate fi atacată legitim de un inculpat și îi va prelungi procesul indefinit, ba chiar, ar putea câștia el individual la Curtea Constituțională. Mai bine se îndreaptă legea – indiferent cum , fie că vorbim de înlăturarea prescripției la infracțiunile ălea – gen , la proxenetism ( trafic de persoane) mie mi se pare mai rezonabil să îndepărtezi prescripția, că, în ceea ce mă privește intră la capitolul crime împotriva umanității, cam ca sclavia așa. Fie că vorbim de acceptarea unui termen de prescripție pentru infracțiunile de tip viol și sex cu minori.
Modificarea la articolul 154, de exemplu, mi se pare foarte bună, termenul de prescripție pentru infracțiunile sexulale care îi privesc pe minori să curgă de la data majoratului lor. Dă posibilitatea copiilor exploatați să își caute dreptatea și le oferă o protecție legală.
Mai departe, vor să modifice articolul 220 în mai multe puncte printre care cel principal care stabilește limita vârstei consensului la 15 ani. Vor să o facă 16 ani. Nu știu dacă e ok, ar trebui întrebat publicul, probabil că e mai bine decât acum, dar nu cu mult și doar pe o parte, pentru că legea nou aprobată în parlament stipulează că e ok dacă vârsta persoanei cu care face sex e de +/- 3 ani.
Practic dacă treci de pedofilie, poți face sex cu o persoană și de 14 ani dacă nu ai mai mult de 17 ani, respectiv 15 -> 18. Legea introduce posibilitatea ca elevii de liceu să poată face sex, dar doar între ei. Unul la facultate cu unul de liceu, doar după ce împlinește ăla 16 ani. Sau unul care a terminat liceul și e ”în câmpul muncii” – șomer la mă-sa acasă adică.
Se poate întâmpla ca un elev de liceu să aibă 14 ani împliniți și altul, repetent sau nu, să aibă 18 împliniți. Dacă fac sex, ăla de 18 este pasibil de pușcărie. De pușcărie cu executare, cu termen de execuție mărit și urmăribil ( în cazul ăsta eu numesc asta șantajabil) toată viața pentru ”fapta” lui.
Combinația asta de factori este departe, dar departe de acceptabil.
De asta zic, legea asta a fost redactată și aprobată emoțional, probabil în lumina ultimelor probleme de justiție pe cazuri de abuzuri împotriva minorilor.
Drept care salut inițiativa guvernului de a cere corecturi. Nu știu exact când a fost legea asta în dezbatere publică și cum dracului a trecut așa fără să observe nimeni probleme. Nu mai există părinți de elevi de liceu? Sunteți toți habotnici?
Ce vreau să spun, iar asta s-ar putea să nu placă, dar nu cred că-i contestabil din punct de vedere medical sau psihologic, e ca minorii au nevoie de sex. Sigur, că nu li se și întâmplă tuturor e o problemă, dar nici legea și prejudecățile sociale nu ajută neapărat.
Unii aleg să facă sex cu alți minori de vârsta lor, alții aleg persoane mai în vârsta, cu mai mult de 3 ani, cum zice legea ăstora. Nu prea e ok să îi bagi în pușcărie pentru asta și să fie hăituibili toată viața. Desigur, acord, consimțământ, sunt riscuri, dar văd un pic de închidere și retrogradare societară aici.
