Dacă mă impresionează ceva la echipa asta nouă a gărzii de mediu din București, e ca au scos la iveală probleme la care nu m-aș fi așteptat să apară acolo.
Nu mă impresionează că au descoperit că se ard gunoaiele bucureștenilor, la asta m-aș fi așteptat, că locuind acolo se cam simțea oricum.
Nici faptul că a descoperit un aspect al încălzirii oarecum ignorat de bucureșteni în ideea că ei sunt civilizați și au gaz – anume că lumea pe la case, inclusiv central, se mai încălzește cu sobe pe lemne. Aia am simțit-o circulând iarna pe timp de noapte, ba pe la margini și cărbune. Atâta că evident nu folosesc lemne, că sunt scumpe ci deșeuri de lemn, sau alte materiale combustibile, căldură să facă. Calitate. Era rezonabil de bănuit.
Ce m-a impresionat până la lacrimi – de râs, evident – din moment ce nu mai locuiesc acolo e că bucureștenii au afaceri de succes cu importat de gunoaie ( în cazul de față anvelope uzate ) din alte țări pentru a le arde. La prima impresie m-aș gândi că trebuie să fii idiot să aduci tiruri de cauciucuri și să le arzi într-un oraș unde locuiesc înghesuiți vreo 3 milioane de oameni, că se sufocă relativ ușor, se sesizează și vin peste tine. Mai bine faci undeva mai la țară, la distanță, la ceva.
Dar judecam greșit, pentru că dacă ”toată lumea” poluează la greu, garda de mediu există doar cu numele, activiștii sunt bătuți ca hoții de cai, deci acolo e locul potrivit, că pe bucureșteni îi doare, de regulă, în pulă ce respiră, se uita pe senzorii de poluare ce nașpa ei, intră în casă , închid ferestrele și aia e.
Partea interesanta e ca Bucurestiul ar putea avea chiar o afacere de succes cu ardere de deșeuri/ gunoaie, doar că arderea ar trebui făcută un pic altfel.
