Mașini în Seychelles: Hyundai i10, greu la deal cu boii lipsă

I se spune Grand i10 pentru ca e mare, dacă ești bolnav de piticism hipofizar probabil, sau pentru că există și unul mai mic, doar i10.

E cea mai folosită mașină de pe insulă ai s-o vezi peste tot, probabil că următoarea este Kia Picanto, efectiv aceeași mașină, dar pe altă aromă.

Soția avea poftă să ne plimbăm un pic pe insulă și nici eu n-aș fi zis nu, mai ales că am fi vrut să dăm o tură și pe celelalte insule, dar era cam peste mână și mie mi-era lene. Măcar Mahe…

Am fi luat taxiul, sau o mașină cu șofer. Dar să zicem că m-am enervat puțin.

Când am venit de la aeroport am plătit pentru transfer 1000 de rupii , circa 60 de euro . Distanța nu e mare, vreo 22 de km. Prețul nu pot să zic că e exagerat, dar asta de sus e mașina. Geam spart – checked, piele scorojită, șofer handicapat, care conducea cu o mână când se băga în depășire pe contrasens pe niște drumuri englezești – adică strâmte și strâmbe, atâta că erau și în pantă sau rampă, că așa e relieful, de oricum n-aveai loc bine două mașini una pe lângă alta.

Și-am zis lasă, tată, mai bine murim pe mâna mea, decât p-a altui străin.

Am închiriat în aceeazi zi fără rezervare prealabilă. Motiv pentru care n-am găsit mașină de la Sixt, am luat prin ceva tanti localnică.

Care a fost OK mai puțin la cursul de schimb, ziceai că e inventat de o afacere de prin România anilor 2000.

Teoretic mașina asta imensă costa 60 de euro pe zi. Așa a cerut tanti. Mult-puțin, atâta era. Am zis că de banii ăștia măcar să fie cu asigurare full și excess 0. N-ai vedea. Suma plătită în caz de pagubă era de 1600 de Euro. Nu, nu mergea redusă cu vreo asigurare suplimentară, prețul avea deja o asigurare de 10 EUR/ zi, care reducea suma maximă plătită de la 2000 de euro la 1600, să te piși în priză. Și eram responsabil pentru zgârieturi pe parbriz, tablă , cauciucuri. Standard. În fine, asta e, nu riști, nu câștigi.

Zic, cum plătesc?

Păi, card sau cash – Dacă plătesc cu cardul nu îmi cerea tanti depozit. E ceva! Hai cu cardul. Și convertește tanti 60 de euro ( ăștia de mai sus), în 1200 de rupii, pentru că de ce nu. I-am atras atenția că cursul ei e cam ieșit din realitate, mi-a zis că ”asta e” și că pe POS nu poate încasa euro. I-am zis că atunci îi plătesc cash, Euro. Nailes. N-a mai vrut. Card or else. Bine, dar. Așa facem , 70 de euro, pungășie curată.

Rableta asta are motor de 1.2 lirei benzină și cutie automată. Măcar atât, că altfel e un jeg motorul ăla pe pantele ăstora. Drumurile în Seychelles sunt tot timpul în urcat. Știu că n-are cum , dar asta e senzația. Iar rableta asta nu e făcută pentru așa ceva, în ciuda faptului că toată lumea o folosește la asta.

Viteza maximă pe care am atins-o a fost circa 80km/h pe o porțiune de drum de 2 benzi pe sens, la intrarea în capitala lor, Victoria, care cred că-i singura bucată de drum ce seamănă a autostradă. În rest și unde mai putea mașina că era pe coborâre n-aveam unde să-i dau că mergeam înfrânat, altfel zburam în ocean.

Spațiu în portbagaj ai la mișto, de doi 3 rucsaci, sau hai să zici două trollere de cabină de avion, deși nu-s sigur că intră. Pe locurile din spate poți să pui, cred 2 copii, sau alte două bagaje, nu știu dacă intră altceva.

Pentru că englezii le-au făcut drumurile, se circulă ca la ăștia, pe stânga. Nu mai e asta o problemă pentru mine, e o problemă că la Hyundai-urile cu volan pe dreapta semnalizarea și stergătoarele sunt inversate, practic semnalizam prin ștergerea parbrizului într-o zi toridă. La Vauxhall-ul meu din UK nu-i așa, că aș înnebuni.

Încărcătorul pe USB e acolo ca să fie. Cu telefonul pe Google Maps/ Waze și connectat la încărcat, nu știu ce încărca el acolo, dar bateria se golea de fapt.

Totuși, mașina e stabilă și nu se balansează, aș zice că pe stabilitate e mai bună decât un Logan sau Sandero. Ăsta e singurul lucru bun despre ea, în afară de faptul că are cutie automată.

De consumat consumă cred că undeva la 7l/100km pe drumurile ălora. Cam așa am mers vreo 100 de km toată ziua.

Sincer să fiu, cred că mi-aș cumpăra rabla asta de mers prin oraș, să duc copiii la școală, chestii din astea, prin UK, că ai loc cu ea prin locuri și merge ca a doua mașinuță în drive, dacă ai loc de 2. Dacă n-ai loc de două, lasă, mai bine nu.

Deși, ținând cont pe ce drumuri am fost cu ea, în UK cred că poți să mergi absolut oriunde cu e drum pe hartă cu asta, atâta că la drum lung ai să blestemi. Scaunele sunt mai puțin confortabile decât la Logan, cred.

Dacă tot am deschis subiectul am să mai zic două trei despre mașinile ăstora, observate și în 2018.

Hyundai este în mod absolut cea mai vândută marcă de pe insulă. Nu cred că există Mercedes, BMW – mașini germane. După ăstea mici niște minibusuri H1 sunt cele mai utilizate ca taxi-uri pe la hoteluri.

Apoi alte Hyundai-uri SUV mai mici , de care nu am văzut în Europa: Creta și Venue, la fel si de la Kia și Toyota.

Am văzut Loganul papuc ( pick-up, na) care e brănduit Nissan NP200 la ei.

Iar poliția am văzut că avea Renault KWID, adică Dacia Spring, dar varianta ne-electrică.

În afară de asta ar fi de menționat că oamenii întreprinzători au camionete mari, de 3 feluri, în ordine, de la bogați la săraki : Ford Ranger ( F150 nu cred că le-ar încăpea pe drumuri), Toyota Hilux, Nissan Navara.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.