Era într-o seară un frig care nu era prea frig, dar totuși destul cât să plec prin magazine după o geacă de iarnă, că am o parkă veche de toamnă de la Jack Wolfskin, pe care o port de când sunt prin UK , că așa e iarna aici ,dar și pentru că sunt sărak cu duhul și nu dau 800 de euro pe o geacă de iarnă, deși ar trebui.
Am găsit eu una ieftineală , o pulă , dar sub 85 de lire sau 500 de lei nu cred că mai găsești ceva care să nu fie de boschetari în lumea asta , așa că mi-am luat una de săraci, care orișicât sunt unii care merg seara la casa lor. Glumesc , sunt unii Cotton Traders, locali, care produc geci mișto la prețuri rezonabile, nu fac reclamă de la ăia căutam, dar nu au avut nimic în stoc să fie și pe mărimea mea și de iarnă.
Acestea fiind spuse, sunt preludiul fomii, care este că ochisem cândva o kebăbărie nouă pe centru și voiam să vedem ce-i poate pielea.
Pentru un fast food în UK , în general 3 observații suspecte: curat, civilizat, shaorma e pe altă frecvență de undă decât aia românească, dar în general cam la fel de bună și cum îmi place mie, fără cartofi prăjiți în ea. #așada.
Prima pe care o găsesc OK din UK.
