Deasupra mea e un apartament social (nu știu dacă e corect termenul, dar așa ii spune lumea p-aci).
Adică aparține celor de la asistenta sociala și cazează copii abandonați, aflați în grija statului. Copii, adolescenți – pana pe la 18 ani.
De când m-am mutat în bloc tot îi aud pe ăștia din jur plângându-se de ei. Că sunt gălăgioși, ca sunt golani, ca pe dracu’ ghem.
Erau niște băieți înainte. După o vreme și plângeri i-au evacuat. Băi, ce sa zic, mai făceau noaptea gălăgie ii mai auzeai alerganduse prin paturi, mai trântind o ușă, mai scăpând un pian pe la 2 noaptea – serios, nu știu cu ce dracu se jucau de scăpau pe podea, ca feream capul din când în când.
Da’ pula mea, nu ascultau manele, nu se incaierau mai tare decât se incaiera, în general, doi frați – iar ăștia erau 8, nu dădeau petreceri – deci erau cuminți băh!
Dar nu pe placul vecinilor mei. După ce i-au mutat, au adus niște fete.
Astea nu mai scapă piane pe podea noaptea, trântesc uși mai puțin, dar le auzeam urlând una la alta mai des – femei, ce sa le zici. Și ma mai întâlneam cu ele după miezul nopții, pe scări, când eu veneam de la aeroport, iar ele erau curtate linse și ce se mai face în zilele astea de niște pularai. Iar, lucruri normale.
Nu pentru vecinii mei care se plâng în continuu. Băh, zici ca sunt de aia de pe Moșilor. Serios, acum 12 ani mergeam noaptea în diferite vizite pe la un prieten care stătea în chirie într-un apartament pe Moșilor. Și ma certa mereu sa nu mai merg pe călcâie, sau sa nu mai merg prin casa ca scârțâie parchetul și vin moșii de sub la ușă.
Băh și chiar veneau. Cinci, șase pași mai pe călcâie și auzei cioc-cioc! La ușă.
Așa și astea. Mie mi-au îngălbenit puțin tavanul la baie, presupun din cauza ca au lăsat apa sa umple cada prea mult, sau au făcut baie în toată camera. Le-a bântuit nevasta-mea sa le spună și sa le întrebe dacă au ceva avarie ( gen sa își repare) sau dacă a fost doar un accident. Nu au răspuns. Nu e de mirare. Cu așa securiști nici eu nu as fi răspuns.
Ieri m-a sunat adminu’ de bloc sa ma întrebe dacă ma deranjeaza fetele, ca se plânge lumea ca fac gălăgie și ca aduc golani în bloc.
I-am zis ca nu ma deranjeaza, ca mai aud una alta, dar e normal, suntem într-un bloc de beton. A zis ca lui i se plâng vecinii de când au venit astea.
Eu cred ca i se plâng mereu.
Azi, fetele își făceau bagajele.
Ai dracu’ oameni. Zău, ma oftic. Nu de fete,ca nu imi pasa, nici nu le cunosc și vor veni alții. Ci ca m-am mutat într-un bloc unde sunt unii mai ai dracu’ că mine.
