Domnule, io sunt om de bun-simț. N-am pretenții multe. Da, da… mai minte omul , dar mai bea și apă, știu.
Am un Sony Xperia 10 III, telefon cinstit, care merge bine, ține bateria, nu face figuri, telefonul al doilea, cum ar veni. Și am și Revolut Business, că-s și eu om modern, cu firmă, cu socoteli digitale.
Firma a doua cu al doilea cont de revolut, cum ar veni. Nu știți voi.
Dar într-o zi, pe la început de februarie, s-a supărat aplicația pe mine. Brusc. Fără avertisment. N-a mai mers. Nimic. Mortăciune digitală. Doar aia de la firma aia, de pe telefonul ăla.
Mă loghez? Doar în mintea mea.Îmi aruncă un mesaj vag și rece, gen “Eroare de rețea” sau “Nu putem finaliza solicitarea”. Ce rețea, băi, nene?
Om cu răbdare, am zis „hai că poate s-a prostit o zi-două, se mai întrâmplă”, că doar nu facem business din ăsta digital care vrea acțiune la minut, e OK mai pe lento așa. E OK că mai am un cont la unii HSBC, la fel de idioți, dar în alt fel. Dar nu. Nimic. O săptămână întreagă, aceeași poveste. Am început marea reparație oltenească: restart la telefon, șters cache, dat cu busuioc pe ecran, pus telefonul în pungă cu orez și aruncat la gunoi – glumesc, dar într-acolo se îndrepta situația. Degeaba.
Am dezinstalat aplicația și am instalat-o iar. Că așa am găsit io pe net… Numai căcaturi în ultima vreme și pe net. Și atunci a venit bomba: mesaj nou, direct din iadul aplicațiilor inutile – „Această aplicație nu funcționează pe dispozitive care nu rulează Android stock”. Poftim? Cum adică? Păi am Android stock, mă jur, na! Da, e rootat, dar e stock! Adică e tot ce-a dat taica Google, doar că l-am dres un pic, cum face omul cu minte. Sau fără. Că am zis că am încercat o dată Sailfish OS, un gunoi.
Bun, am zis, hai să fiu băiat deștept. Pun o versiune mai nouă de Android, tot stock, mai curat decât sufletul la Paști. Nimic. Același mesaj, aceeași tristețe. Am scris la Revolut, le-am explicat, le-am zis că sunt legit, că nu fac scheme, că nu-s hacker rus. Dar ei da. Și mi-au răspuns politicos, dar rece, gen “Ne pare rău, dar politica noastră nu permite utilizarea aplicației pe telefoane rootate. Să vă fie de bine.”
Ei, și de aici s-a lăsat liniștea. Nu mi-a păsat că aveam acces la cont prin aplicația de web de pe calculator. Bun și-așa #decâtnimic. Am zis că-mi caut pe alți înlocuitori, după care am uitat, că na, timp de reacție minim – 6 luni.
Până într-o zi când am făcut o plată cu cardul virtual, mi-a cerut confirmare din aplicație, iar aia nu vine pe browser. Fără update, fără reinstalare, fără nimic, intru, așa gen ”să vedem, poate-poate”, apăs pe iconiță… și merge. Seamănă cu momentul ăla când în filmele cu extratereștri se ridică nava singură, fără explicație, cu Georgel la volan, care nu știe ce face că el a intrat să vadă cam cât fier vechi poate colecta. Am rămas cu telefonul în mână și un „Aaaa… ce?” în gât. A început să funcționeze cum merge o Dacie veche care pornește după ce-i sufli în jiclor și bagi mai bine fișele în delcou.
În concluzie? Nu-i o plângere, e mai degrabă o constatare. Ca orice oltean cu minte, am tras o concluzie: aplicațiile nu-s ale noastre. Azi le avem, mâine ni le iau, sau mai pe cinstite – banking cu androizi modificați, mnu prea.
