Trei sau patru ( nu știu de implicarea doamnei Paula Herlo) doamne respectabile s-au ocupat împreună de construcția de la 0 unui spital public din fonduri private, printre alte obiective la fel de importante, tratate de ONG-ul dumnnealor.
Fiecare au ambiții personale și probabil personalități puternice și doamna Oana Gheorghiu probabil că a vrut mai mult și probabil că a greșit, că am impresia că Bolojan i-a întins o capcană.
Zic asta plecând de la ideea că nu cred că are o săptămână pe poziția de Vice Premier și deja șterg toți cu ea pe jos și nu cred că poți distruge mai repede imaginea impecabilă pe care a căpătat-o, cred pe merit, prin tot ce-a făcut la ONG-ul ăla, decât trecând-o prin troaca politică.
Dar subiectul e un pic altul și pleacă de la strategia abordată.
Doamna a plecat de la ONG pe poziția de VP, a declarat că a discutat cu avocații și din punct de vedere legal al compatibilității nu-s probleme dacă a direcționat din consiliul director și s-a suspendat ca angajat.
Și totuși a rămas în AG. În AG dumnea ei are doar un vot din nu știu câte – presupun că 3, sau 4. Dar la numere mici e putere mare.
Doamna Gheorghiu ridică problema cu circumspecția omului care se simte dat la o parte și pe de-o parte înțeleg asta, înțeleg că vrea să rămână cu o mână în jocul la care se pricepe și cu care și-a câștigat poziția curentă.
Legal chiar poate face asta și se agață de legea din România.
Problema e că legea din România e tâmpită, că nu e normal să faci parte din guvern și, în același timp, dintr-un ONG și să poți influența politica din poziția de ONG-ist.
E un pic dubios și să fii în guvern după ce te-ai opus statului din poziția de ONGist, dar merge.
Problema e că prima nu merge, nu în țări civilizate și nu la corporații.
Și mi se pare suspect să nu știe, că doamna a semnat din partea ”Dăruiește Viața” audite financiare conduse de KPMG, care este ”one of the Big Four” și-s convins că cel puțin formal cunoaște destui oameni acolo, care puteau să-i spună cum e treaba.
Acuma, eu n-am lucrat pentru ăștia ( KPMG) dar am lucrat pentru alți doi din poziția de contractor și era cât p-aici să lucrez și pentru al treilea și cam știu câte basculante de foi am semnat și ce traininguri am făcut strict pentru a evita situații de incompatibilitate și potențial conflict de interese, ca în cazul ăsta.
Și ce știu, din perspectiva clienților companiilor ăstora, e că dacă e să sponsorizeze activități, au și ei roaba de acte de semnat și de compatibilități de verificat – se numește Due Diligence, depășește cadrul legal, iar în situații de genul ăsta te poți aștepta imediat ca sponsorii să se retragă, în cazuri extreme putând anula și sponsorizări deja plătite, dacă se constată încălcări ale contractelor cadru de sponsorizare, care, din nou, când e vorba de companii mari, corporații, depășesc cadrul legal din România.
Din punctul ăsta de vedere, doamna Carmen Uscatu are dreptate, iar doamna Gheorghiu face o românească și se ascunde, fără a avea vreun beneficiu, în cazul ăsta, în spatele unei legi, pentru că își face și dumneaei, și celor pe care vrea să-i ajute cu ONG-ul, mai mult rău.
Poate că are dreptate și poate că doamna Uscatu vrea s-o dea la o parte, dar trebuia să se dea singură când a decis să intre în troacă cu porcii.
Și nu merge explicația cu ”la noi în România e voie, avocatul mi-a zis că e voie, și alți membri din guvern sau parlament fac la fel.” Nu merge pentru că ăia alți membri care fac la fel, sunt niște politruci păpușari cu ONG-uri dubioase pe care le folosesc fix pentru chestiile pe care lumea civilizată vrea să le evite și fac bani mai degrabă din combinații decât din donatori bineintenționați.
Pur și simplu nu faci asta din poziția asta. Evident, fiecare avem ambiții și păreri personale, dar asta pare că se duce înspre lose-lose. Mi se pare amuzant că s-a consultat cu un avocat care i-a spus că e OK. Sigur, legal probabil că are acoperire, dar plm…
