Îmi aduc aminte vremurile de acu’ 15 – 20 de ani de când mergeam cu tata sau cu mașina lu’ tata prin zăpadă/ pe ghețoi.
Absolut horror. Așa ceva. Nu știu dacă ați prins sau dacă va aduceți aminte însă pe vremea aia iarna era dracu’ pe pământ.
Tata îmi spunea ca e foarte periculos, ca mașina aluneca precum sania ca poți sa intri în șanț și luând curbe la 40 la oră.
Bă și nu mințea. Am trăit pe pielea mea cu el în mașină mai multe episoade când te întâlneai cu vreunu’ scăpat pe contrasens alunecând înspre tine cu toate roțile înfranate, iar când tata frâna pățea la fel. Sigur, pe vremea aia nu frânai iarna, ci foloseai frâna de motor. Mai știe cineva ce e aia, acu’ când aveți toți abs și ebs și ESP ?
Și tot pe vremea aia nu avea nimeni cauciucuri de iarnă că nu era lege, era lumea săracă și toți erau niște bizoni ca Mircea Badea care spunea pe la tv că sunt la fel ca ălea de vară, că pe gheață nu ai tracțiune și pula mea.
Pe semne aia de la Nokian or fi obținând recorduri de viteză pe gheață fără tracțiune, furând testele în stil VAG.
E și fiind o țară de iobagi, încălțați iarna cu opinci chiar era o aventură sa conduci. Că nu o comiteai tu, o comitea altul cu care te întâlneai și îți futea meciul. Așa se întâmplă când sunt mulți în stare de risc pe șosea.
Aparte de asta am avut experiența mea, adică două.
Odată cu rabla pe polei în oraș. La o trecere de pietoni o femeie trecea cu boracul de mână.
Eu, șofer experimentat de vreo 6 luni -1 an și cu experiență vreo 500 de km cu permis și vreo 2000 anterior obținerii permisului, de obicei în stare de ebrietate (ce bă, ce, eram copil, s-a prescris de atunci și în plus așa era obiceiul, nu fiți măgari critici) , m-am descurcat de minune.
Minune fiind faptul că nu am rănit pe nimeni.
Adică, să ne înțelegem, eu am redus cât să nu fie nevoie sa opresc înainte ca ăștia să treacă toată strada, însă nu am luat în calcul și ca boracul pulii o sa cadă ca balega în jumătatea străzii și mă-sa o să se oprească să tragă de el.
Da, ăsta e un eveniment relativ probabil iarna pe polei. Doar în capul meu de atunci nu se putea întâmpla.
Mi-am băgat pula în toate lecțiile despre frână de motor și alte mizerii și am apăsat pedala fin mijloc blană. Roțile s-au blocat cu fricțiune asimetrica, ca doar era o Dacie și nu aveai cauciucuri la fel pe toate roțile și opincile-sanie au intrat în acțiune.
Fără să trag de volan mașina a plecat de cur spre stânga, bine că nu spre dreapta, am intrat pe contrasens cam de-a latul, am trecut cu vreo 15-20 la oră pe lângă proștii căzuți pe trecere, bine dracu’ că nu mă găsise și vitejia să merg repede în ziua aia, că știi cum e cu ăștia începătorii…
După care m-am și întors până la 180 de grade ( tot pe contrasens) ca să îi pot vedea bine pe aia oripilați cum mă injurau. și îmi făceau semne. Practic îmi aratau ca sunt handicapat și ca eram în fața sediului poliției ( ma rog, pe aproape) . Asta știam.
Noroc ca aia de pe contrasens erau toți opriți la o intersecție cu semafor în care eu tocmai intrasem cu spatele.
Ca un macio supărat ” nu m-am pierdut cu firea” sau asta voiam sa arăt, am accelerat ca pe cel mai uscat asfalt și am tras frâna de mână că să mă întorc instant și să îi dau bătaie.
M-am oprit ca o vaca cu cabina fix în bordura colțului intersecției, tot pe contrasens, cu fața la ăia care veneau din aceeași direcție din care veneam eu inițial. Practic, fără întoarcere smechera, fără viteza, fără foc și fum, doar patinat în gol ca la curling.
După care pișat și căcat pe mine în claxoanele și injuriile tuturor, că așa e la olteni cu incurajarea, am dat frumos cu spatele încet-încet, am frânat tot încet, timp în care am mai alunecat un pic pe opinci și mi-am luat talpasita bucuros ca nu am lovit pe nimeni și ca Dacia are garda înaltă și nu se zgârie în borduri.
Până la a doua mai mersesem cu nova unui prieten (de serviciu), tot așa cu cauciucuri opinci, vreo 4 km de m-am căcat pe mine și așa de prost de mai bine și mai sigur l-as fi lăsat pe el. Dar, fiind precaut și fără vitejie nu s-a întâmplat nimic.
A doua am pățit-o cu un Grand Cherokee, da da, atât mergeam de prost. Și nu, nu avea slicuri, avea cauciucuri, cred General A/T sau BFG ceva de genul, nu mai rețin ca au trecut mai bine de zece ani.
Începuse iarna, dăduse înghețul, iar eu mergeam ca un zeu de la unirii spre universitate parcă nici măcar observând ca e polei pe jos. 70-80.
La primul semafor frână ca pe circuit! S-a întors frumos mașina 180 moment în care eu am eliberat frâna și mergeam cu fața la ăia care veneau.
Am frânat ușor, am simțit din nou că mă cac pe mine, vorba aia, ca un copil prost creseam ca din scaunul de Jeep gheața e altfel. I-am dat dreptate lu’ bizonul de Badea încă dinainte de a se face celebru prin reluctanta la cauciucurile de iarna, am întors și am plecat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Și m-am gândit așa că sunt un șofer teribil de prost în condiții de iarnă.
Băi și nu știu cum că pe ploaie și apă pe asfalt simt mașina și nu am probleme, vorba aia, mai ceva ca Sena la Donington, campion pe sate.
Ma rog, intre timp vremea a mai trecut eu m-am copt și am reușit intr-o iarna un drum de Predeal pe zăpadă și gheață cu mașina din filmul de mai sus, tracțiune pe 2 roti, fără lanțuri fără ESP.
Normal, dacă mergi prudent se poate.
Dar nu ma simțeam confortabil.
Aseară m-am simțit. Am mers pe dealuri de 10% cu asfaltul acoperit de zăpadă (drumul din filmul pe ploaie), în spatele unui Mondeo care tremura de cur cum tremuram eu la Predeal și în spatele altora și mă doare efectiv în bască.
Nu mai conduc ca acu 15 ani, cauciucuri de zăpadă “este”, abs este, 4×4 este, ESP este, gardă la sol ditai. O conta și șoferul dar eu pentru prima oara în 15 ani m-am simțit confortabil pe stradă în zăpadă noaptea. Chiar îmi place.
O conta și soferu’ dar mai contează și mașina.
Prin Pitești se incurau unii cu niște Cayenne și x5uri și mă uitam cu bale la ei, dar eram cu familia.
