Iarna asta nu e nici timp, nu-s nici bani să mă întind prea departe. Vorba aia, e momentul perfect să fiu jefuit.
Așa că o ard pe acasă. Când nu sunt plecat la muncă, deh.
Și prin jur. Sunt pasionat de fotografie. Acum cu telefonul ca aparatul e greu.
Alții au și DSLRuri.
Trebuie să spăl mașina. La primăvară. 
Tata urla după noi când am plecat în coada Oltului să nu urcăm pe gheață că se rupe cu noi. Gheața asta.
El știe de când era copil și s-a dus pe gheață, s-a rupt cu el și s-a scufundat în apă, care pe atunci era mai curgătoare ca acum, pe sub gheață.
Era să moară. De abia a ieșit. Dar nu știe ca și eu când eram copil m-am dus la copca cu barda ( un fel de topor) și mi-am crăpat singur gheața de sub picioare 👣. Apa era mai mică. Dar tot era să mor. De frig. Cineva în culise zice că “de prost”. Corect.
