Copilul cel mic nu știu ce l-am trimis să facă.
-Tati, tati vino să vezi ceva . Pe un ton foarte preocupat.
-Acolo sus pe sobă sunt multe chibrite.
Soba nu mai e in funcționare de multă vreme , dar ar putea fi , la o adică, că funcțională e și nu o dărâm.
Mă gândeam la cutii de chibrituri, dar nu. Bețe.
Multe. Pârâciosul dă vina pe copilul cel mare.
-… le-a pus acolo.
Io prost, întreb :
-De ce.
Așa cu punct, că nu aștept un răspuns.
-A zis că vrea să dea foc la casă!
-La casa copilăriei mele ?
-Daaa!
-Când?
-Nu mai știu, demult.
-Bine…
Întreb copilul mare:
– Băi, de ce vrei să dai foc la casa noastră mișto?
-Eeeh, am glumit, nu vorbeam serios.
-AIA ȘTIU, dar de ce ai pus bețele pe sobă? Că dacă face cineva focul vor lua foc cu tot cu casa, că-i din lemn.
-Aaaa… Nu m-am gândit.
-Bravo.
Mda. Fix așa și glume din astea aveam și eu, fiul cel mare și piroman.
Cele mai bune glume le face genetica.
