Umor negru de familie

Copilul cel mic nu știu ce l-am trimis să facă.

-Tati, tati vino să vezi ceva . Pe un ton foarte preocupat.

-Acolo sus pe sobă sunt multe chibrite.

Soba nu mai e in funcționare de multă vreme , dar ar putea fi , la o adică, că funcțională e și nu o dărâm.

Mă gândeam la cutii de chibrituri, dar nu. Bețe.

Multe. Pârâciosul dă vina pe copilul cel mare.

-… le-a pus acolo.

Io prost, întreb :

-De ce.

Așa cu punct, că nu aștept un răspuns.

-A zis că vrea să dea foc la casă!

-La casa copilăriei mele ?

-Daaa!

-Când?

-Nu mai știu, demult.

-Bine…

Întreb copilul mare:

– Băi, de ce vrei să dai foc la casa noastră mișto?

-Eeeh, am glumit, nu vorbeam serios.

-AIA ȘTIU, dar de ce ai pus bețele pe sobă? Că dacă face cineva focul vor lua foc cu tot cu casa, că-i din lemn.

-Aaaa… Nu m-am gândit.

-Bravo.

Mda. Fix așa și glume din astea aveam și eu, fiul cel mare și piroman.

Cele mai bune glume le face genetica.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.