Dar au ales să își trateze oaspeții cu caviar in zeamă de șosete. Am să elaborez mai încolo.
A nu se înțelege greșit, ne-am simțit bine , personalul și-a dat oarecum silința, nu am plecat nemulțumit de acolo, dar nu am înțeles unele lucruri.
Hotelul e un 4* că aveam buzunare mici la blugii cu care eram îmbrăcat când am făcut rezervarea și m-am gândit că e poate bine să le setez copiilor așteptări mai modeste, că nu se știe cum o să fie viața lor, eu nu am primit pe tavă o viață de 5 stele. Și cred că e bine să trăiesc și eu un pic mai modest. Că așa e corect, că lumea mea nu e a miliardarilor .
Pentru numărul de stele e absolut decent. Camere mari și curate, internetul mergea de la prost in jos, iar pe tablete și telefoane nu mergea. Perfect.
Puteam să merg la recepție să încerc să rezolv, dar am preferat să nu o fac: Asta e, băi. Nu aveți internet. Ghinion. Eu am roaming, hai pa.
Și noi ce facem? Citiți și voi o carte, cugetați…
O grădină frumușică și întreținută. Civilizat.
O piscină oarecum încălzită și două ne. Oarecum că bănuiesc că avea apa 20 de grade; in celelalte 17, ca-n puț. Bănuiesc, că eu nu m-am încumetat să intru. A intrat unul din copii și s-a antrenat pentru recuperat crucea de bobotează.
Dar a fost mișto la SPA. Pentru că avem Omicron, putea să meargă la piscina de acolo , respectiv jacuzzi – doar o familie. 30 de euro de adult pe 1.5h. mie mi-a convenit așa. Altfel e piscina la 28-30 de grade , cu sauna , cu jacuzzi și cu NIMENI in afară de noi acolo, ca să nu cumva să ne îmbolnăvim. De unde concluzionez că m-am boșorogit. Când eram copil făceam baie in Olt în mai și în septembrie, octombrie. Asta când nu crapa gheața cu mine când pescuiam cu toporul și făceam și în ianuarie.
Cu partea de restaurante stăteau cam mediocru deși pachetul cel mai minimal de servicii era cu full board ( mic dejun și cină incluse). Cred că au setat pachetele așa că altfel se uită la faliment. Eu o problemă destul de serioasă cu turismul în perioada asta.
Băi nu că era ceva nașpa, că nu aș putea indica , dar cred că de când cu pandemia am devenit cam pretențios la mâncare. Dacă am poftă de ceva mișto și nu gătește soția sau mama ei, gătesc eu că nu îmi pica mâinile.
Dar e ok, pentru mic dejun nu e musai să mă aștepte chelnerițele cu țâțele pe masă. Un ou fiert pentru mine e suficient și era mult mai bine de atât.
Pentru cină am mâncat și în oraș. Mai mult în oraș cred. Chiar și așa , doar in două seri – 1 loc am fost mulțumiți.
Problemele erau simple.
Pe de o parte aveau niste chestii mișto pe care le apreciam, cum ar fi , dacă erai genul , aveau vodcă și suc de roșii la micul dejun, ca să îți dregi dimineața cu o Bloody Mary. Nu mai beau demult dimineața și chiar și în vacanțe am început să beau moderat maxim două pahare pe seară, dar e mișto să găsești asta la botul calului.
Puteai să faci o omletă la comandă cu ce vrei tu.
Dar la unele chestii aș zice eu că săreau calul. Mi-a zis soția că au icre negre . A încercat ea, am încercat și eu.
Icrele negre nu mai sunt o chestie exclusivistă acum, că majoritatea provin din acvacultură de sturioni, în cele mai multe locuri pescuitul de sturioni sălbatici fiind sever restricționat.
La fel și caviarul “roșu”, cunoscut sub numele de “icre de Manciuria” – adesea icre de somon. Eu le-am mâncat pe pâine, că sunt de la țară. De fapt nici nu eram interesat decât să văd dacă au gust de cerneală, că eu așa știam că sunt icrele negre.
Sunt OK, dar nu asta voiam să pun în lumină, ci în contrast cu faptul că plătești cât plm plătești pe extravaganțe din astea cu jumătate de măsură, că nu sunt totuși icre “Beluga” sau ceva , dar servești cafea “zeamă de șosete”, fără opțiunea de a comanda măcar contra cost ceva mai de calitate.
Plm, chestiile astea mă lasă puțin perplexat. Ce fel de om apreciază un caviar de mâna a doua in dauna unei cafele care putea fi “de lux” pe mai puțini bani ?
Nu știu dacă astea sunt strategii de marketing de criză/ pandemie , sau ăsta e modelul lor de business obișnuit.
