Parcări cu accese de civilizacție

Pe drumul de acasă în UK mai și parchezi, normal.

Cum ar veni fix în centrul Budapestii, să ia și ăia fum de diesel românesc made in Korea.

Coborât fix pe malul Dunării dintr-un loc de parcare, văd că au gaură doar pentru forinți, monezi. Zic ”las’ că plătesc cu SMS”, atâta că nu mergea că era posibil doar de pe numere ungurești, prin rețelele ungurești de telecom. Aveau un cod QR care ducea la un site de internet care n-avea vreo aplicație de plată. Atunci, fújás. Am întrebat un domn trecător care mi-a spus să încerc ce încerasem deja, i-am mulțumit și ne-am cărat dracului de acolo, de unde concluzia că parcarea aia nu e pentru turiști și pace.

Doar n-o să mă supăr dintr-atât, voiam doar să le atrag atenția că în orașele din fosta Ungarie Mare exista aplicații de parcare. Până și la sudiști în Bucale sau chiar la Râmnic, plătești prin aplicație pe telefon, dracului. Dacă își iau Transilvania înapoi, sper s-o ia cu tot cu aplicații de parcare.

A căutat soția altă parcare și mai în inima centrului din mijlocul capitalei și-am înfipt-o acolo. Greu, bă.

Era o parcare din aia cu mecanism carusel , gen sui rabla pe o platformă care ți-o urcă unde e spațiu liber, o așează acolo, pe urmă o scoboară. Am înțeles că sunt și prin București, dar n-am văzut până acum niciunde. Mai era unul cu un SUV care nu văzuse, a renunțat să parcheze. Dar nu eu, nu.

M-am chinuit să pun mașina aia corect în șleaurile ligheanului aluia care ți-o manevrează, până am exasperat soția care mă ghida, și a venit un angajat de-ai alora. A exasperat-o și ăla pe soție, care nu era de acord cu ce mă ghida ăla – dar cum eram 2 la 1 am reușit să parchez până la urmă.

Am avut o senzație de vertij când a întors mecanismul mașina de zici că era de jucărie și a ridicat-o până hăt la mama dracului. Mă coborâsem, da, dar orișicât, am avut senzația că am rămas pietoni la Budapesta și mai era tot drumul înainte până în Anglia, iar noi nici nu suntem la fel de în formă ca Badea Cârțan.

Mă gândeam că o să fie cea mai scumpă parcare de până acum, dar nu, n-a fost. Cea mai scumpă cam tot în călătoria asta a fost, dar acum am plătit echivalentul a 3 euro pentru 2 ore în ultracentrul orașului. Chiar ieftin, săraci ăștia prin Budapesta. Mai mult de atât plătim măcar săptămânal la parcarea din centrul orășelului unde locuim, fără mecanisme complicate, doar parcare multietajată, ”la mall, în buricul târgului”.

Următoarea parcare a fost gratis în centrul orașului Regensburg, din Germania, tot de pe Dunăre, că dacă tot am început așa, am zis să nu ne depărtăm. Bine, ea a fost gratis, că era sâmbătă, dar eu tot am plătit, că sunt prost și am citit ce scria pe aparatul ăla după ce am plătit jumătate de oră de parcare de gust. Și ăia tot înapoiați, cu cash – germani, deh.

Cea mai scumpă parcare a fost în Frankfurt, fraților, dar ca să agiung acolo cu rabla mea diesel Euro 4, a trebuit să cumpăr o bulină verde, că nu intri în Frankfurt fără aia, adică fără rablă euro 4 cu bulină din aia, sau dacă intri decartezi 100 de euro, amendă. O comanzi pe net, vine in 2 săptămâni în România pentru că Poșta Română. Da, e cu bulină pe geam , nu cu nimic electronic, ca la nemți, în contrast total cu ceea ce va să zic mai jos.

Cu parcarea. Am și dus mașina în centrul centrului, lângă Marriott, cum nu prea se obișnuiește pe acolo, zic asta că parcarea era goală într-o zi de sâmbătă. Goa-lă!

În alte părți ale lumii civilizate, când intri apeși pe buton, iei bilet, înainte să pleci scanezi un cod de bare, plătești la automat cu cardul sau cu bani adevărați, iei biletul iar la plecare, dacă e sistemul deștept, îți scanează citește numărul de înmatriculare, corelează cu ce-a citit la intrare și cu biletul , vede că e plătit, deschide bariera și ieși. Dacă sistemul e chior, sau prost, nu știe să citească, bagi tu biletul, scanezi codul de bare , abia atunci înțelege că ai plătit și te lasă să ieși.

La ăștia, când am intrat, s-a deschis bariera, dar nu era niciun aparat cu buton pe care să apăs să-mi iau bilet, știți cum e cu reflexul pavlov – helloo, biletul ?

Păi, eu cum plătesc, mă, parcarea acum, că doar nu îmi închipuiam eu că au făcut ăștia parcare subterană gratis în mijlocului Frankfurtului. Nooo, nu era gratis…

Am căutat bezmetic ceva casă de ceva, în jur, să aflu și eu cum se face – nimic. L-am întrebat pe un nene și mi-a zis că trebuie să merg la hotel să îmi scriu numărul pe un aparat și mă înregistrez acolo, după care plătesc la ieșire.

Da, merci, i-auzi ai dracu, ăștia merg pe cinste și onestitate, futu-i în priză. He-he-he, zice mintea mea, dar stai să mă uit un pic la aparatul ăla unde o fi. L-am găsit , tastez numărul acolo și ăla mă înregistrase deja, acolo doar plătești. Carevasăzică la ăștia mecanismul e și mai dăștept. Mai ca mine, care caut ca prostul de unde să iau bilete, oricum. Parchezi, iți faci treaba, la intoarcere mergi la aparat, e și un semn la intrare care îți zice ”prostea, mergi de-ți plătește înainte să pleci”, la aparat bagi numărul rablei iar ăla îți spune cât să plătești. Mult, coaie, mult! Unde am râs de 3 euro pe două ore, îmi lingeam lacrimile cu gust de praz când am văzut printre ele 17.5 Euro pe 4 ore. Dacă lăsam rabla peste noapte acolo, puteam să le spun s-o vândă ei și sa-mi trimită factură pe diferență.

Bă, vrei la bogaț’, plătești ca ăștia.

După asta am ajuns în Bruji (Bruges, sau Brugge, denumirile mai oficiale așa) . La ăștia nu e cu restricții pe emisii – există LEZ în Bruxelles din ce știu, de orașul ăsta nu știu, n-am întrebat, am intrat așa și cea mai mare problemă e spațiul strâmt, deh, oraș medieval, iar în parcarea medievală spațiul ȘI MAI STRAMT. Parcarea era plină, duminică, na. Și nu încăpeam, adică nu eu, mașina, în nicicare loc de parcare, deși ceilalți erau parcați exemplar. Am parcat până la urmă cu oglinzile pliate, lipit de un stâlp, de-am coborât cu greu din mașină, iar de urcat am urcat pe partea cealaltă, că cu burta plină nu mai aveam loc, pur și simplu. Prețul standard, 4.5 euro două ore, puteai parcă maxim 3, procedura standard, iei bilet, plătești cu cardul la aparat, sau bani daca ai bani forinți belgieni la tine, cred că euro le zice.

Acestea fiind spuse, am două lucruri de remarcat. În oricare oraș am fost până acum, inclusiv București, găsești locuri de parcare central , aproape de puncte de interes turistice – pare mai dificil în rezidențial și asta doare. Desigur, e cu bani, uneori cu bani grei, în funcție de cerere, ofertă și buzunarele celor interesați, dar se cam găsește, și e mereu marota aia ”nu mai fiți săraki”.

Al doilea lucru e că în alte orașe mari că se circulă mai repede decât în București, chiar și la rush hour.

Revin cu un update in Decembrie, pe tema asta, că o iau pe alt traseu.